CLEJA – IERI, AZI ŞI MÂINE

Duminică, 1 Iulie 2012

Ceangău în Romania?

Filed under: Uncategorized — zulu @ 12:53 pm

Stau singur si ma-ntreb
De ce-am plecat de-acasa
Sa fie blestemul
De veacuri ce ne-apasa” (Phoenix, În umbra marelui urs)

SURSA / În capitolul 15 al Evangheliei după Luca citim cum Isus ne îndeamnă să ne bucurăm împreună cu prietenii noștrii în momentul în care am regăsit ceva pierdut. Urmând același exemplu, doresc să vă fac pe toți părtași la bucuria mea! Ce am regăsit? Mi-am regăsit identitatea pierdută de-a lungul anilor, identitate răpită de societate și de către cei dragi. În momentul în care am descoperit acest lucru nu a mai fost posibil să tac: oricând am ocazia, împărtășesc această bucurie. Ce fel de bucurie?

În vara anului trecut mi-am vizitat un bun prieten din sat. Știind că e pasionat de istorie, l-am întrebat ceva despre orginea satului. Am pufnit în râs cand mi-a spus că suntem un fel de unguri. Unguri? Asta era ultima glumă bună pe care o auzisem în ultimul timp. M-a amuzat tare această declarație și mă gândeam că cei din Transilvania, unde prietenul meu studiase teologia, i-au spălat creierul. Altfel nu îmi puteam explica aberațiile lui cu privire la „rădăcinile ungurești ale satului„. De la originea satului am trecut repede la fotbal, pentru a evita orice discuție inutilă, însă fără a observa că în minte mi se împregnase întrebarea: „si dacă are dreptate?”.

De atunci a rămas această întrebare undeva în adâncul minții. Pentru mine a fost mereu clar că sunt român, că „mă trag” din Decebal și Traian, că am origine latină si mai știu eu ce clișee învățate în școală. Prin decembrie, anul trecut, am dat din întâmplare peste un articol interesant ce descria situația etniilor din România. Printre aceste etnii am descoperit cuvântul „ceangău”. În acest moment mi-am amintit că mama vorbește acest grai și că unii copii din sat își băteau joc de mine din cauza accentului ei. În acel timp nu îmi era prea clar ce înseamnă a fi ceangău. Mama e „ceangău”și totuși nu mă regaseam în această grupă etnică. De ce nu mă simțeam ca și membru al acestei grupe? Era o întrebare la care nu gaseam raspuns. Mama e ceangău, iar mie mi s-a băgat în cap că sunt român. Apoi mi-am amintit ce îmi spusese prietenul meu cu privire la originea satului și din acest moment nu am mai reușit să îmi astâmpăr setea de a afla mai multe despre această etnie, căutând cu sete articole care să îmi răspundă la multele întrebări cu privire la rădăcinile mele. După multe zile de lectură mi-a devenit clar că nu am rădăcini latine, că nu provin din doi bărbați (Decebal și Train) și că nu vorbesc (la fel ca mulți alții) limba maternă. E o descoperire ce mi-a schimbat viața: sunt CEANGĂU și mă bucur enorm de această descoperire!…și prietenul meu avea dreptate!

Cum se face că nu vorbesc limba ceangăiască? Mama mi-a dat un răspuns mai mult decăt clar: „tatăl tău mi-a interzis să vă învăț”. Acest caz e doar unul din sutele, poate miile de cazuri în România și e trist. E o bucurie mare să descoperi de unde provii, însă în același timp te doare să afli că această etnie e „pe cale de dispariție„ și că procesul de românizare a acestei etnii și-a atins, în multe locuri, scopul. Mă simt mai ales trădat de cei dragi, de cei ce au împiedicat ca eu să învăț acest grai. Mă simt trădat de Biserica Catolica, care de-a lungul secolelor a participat și a favorizat acest proces de românizare, Biserică căreia i-am dedicat ani de zile și pe care am slujit-o fidel în tot acest timp. Mă simt trădat de statul român, stat care mi-a băgat în cap că sunt român și că toți cei care vorbesc un fel de ungurește nu sunt unguri, ci români.

Faptul că sunt ceangău, nu înseamnă că ponegresc Biserica Catolică și țara. M-am născut în acestă țară și am fost crescut de această Biserică, însă în momentul în care descoperi că proprii tăi „părinți” te-au educat greșit și te-au îndoctrinat, te îndepărtezi de ei și urmezi drumul tău personal, încercând să descoperi cine ești tu cu adevărat.

Purtăm cu noi un blestem străvechi (m-am inspirat aici după cântecul celor de la Phoenix) și sper că pe viitor Dumnezeu își va întoarce fața către toți ceangăii din România și așa va aparea în lumina Lui adevărata lor identitate, iar acest blestem va disparea precum stropul de apă căzut pe o piatră încinsă de soare!

1 comentariu »

  1. Nu ar trebui sa-ti judeci parinti… Trebuie sa te uiti la adevarata problema: dialectul cseangau unguresc are la baza limba magyara foarte veche in care este amestecata cuvinte noi de origine romana, ceea ce duce la o defavorizare al individului care stie numai limba asta din punct de vedere lingvistic. Mai pe romaneste nu stie bine nici romana si nici magyara, iar persoanele laice si cele de rea vointa categorizeaza pe ceangai drept analfabeti. Ungaria fiind izolata de etnie si avand la indemana resursele pt a invata limba romana mai bine , parintii de etnie al unui copil intodeauna va alege cei mai bun in viatab pt odrasla lor, chiar daca trebuie sa renunte la originea lor. Nimenea nu vrea ca urmadii lor sa sufere ca ei.
    Deci parintii tai ti-au oferit ceea ce ei au crezut ca e mai bine sacrificand limba si originea lor. Respectai pt asta , si nu-i critica !

    Comentariu de BL — marți, 28 Iunie 2016 @ 10:28 pm


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: