CLEJA – IERI, AZI ŞI MÂINE

luni, 30 Mai 2011

Ceangăii, comunitatea fără trecut şi prezent ????

Filed under: Uncategorized — zulu @ 3:30 pm

Olimpia Filip, Mihai Minca/Cândva, ceangăii apăreau la loc de cinste în cărţile de istorie ale lui Nicolae Iorga. Astăzi, par să fi renunţat pasivi la limba, obiceiurile şi sărbătorile tradiţionale. Rubrica „Dosar“ din această săptămână vă propune o scurtă incursiune în istoria uneia dintre cele mai puţin cunoscute comunităţi din România.

Un cantor din comuna Lunca de Sus, judeţul Harghita, este izgonit din biserica din localitate de către preotul secui, fiind numit „ceangău avortat” şi ameninţat că „va fi suit pe cruce, ca Iisus”. Un primar dintr-o altă comună, de data aceasta din judeţul Bacău, îşi aduce aminte de zilele când era elev, iar profesorul de limba română îl scotea la tablă folosind apelativul „haide, bozgore”. Ce au aceste două cazuri în comun? În primă instanţă, par exemple de discriminare flagrantă. Însă, spre deosebire de alte comunităţi etnice din România, pentru care astfel de întâmplări ar leza serios mândria originilor, în cazul ceangăilor sunt două simple fapte de viaţă, şi nimic mai mult. Revendicaţi şi renegaţi, în aceeaşi măsură, atât de români, cât şi de maghiari, ceangăii au ajuns o comunitate fără prezent.

Refuzând să se autodefinească ca o comunitate etnică de sine stătătoare, ceangăii nu fac decât să adâncească şi mai mult ceea ce pare a fi misterul adevăratelor lor origini. În satele ceangăieşti, obiceiurile s-au uitat cu desăvârşire. Costumele populare, purtate odată cu mândrie, mai sunt scoase de la naftalină doar de sărbători, şi atunci „asortate” cu o pereche de adidaşi de ultima modă. Graiul ceangăiesc abia se mai aude, fiind înlocuit, în funcţie de zonă, cu limba română sau cea maghiară. Şi toate acestea pentru că, după ce au renunţat la propriul trecut, ceangăii par să se afunde docili într-un prezent în care îşi refuză sau ignoră propria existenţă ca şi comunitate cu valoare istorică.

Povestea preotului secui şi a „ceangăului avortat”

Un cantor din comuna Lunca de Sus, judeţul Harghita, a fost izgonit din biserică de către preotul local din cauza originilor ceangăieşti. Într-un limbaj desprins parcă din filmele cu mafioţi, preotul l-a atenţionat pe cantor că-l „va sui pe cruce, lângă Iisus”. Autorităţile bisericeşti au decis concedierea celui ameninţat. Câteva fapte. Pe data de 2 septembrie 2010, Lorant Pora, cantor la biserica din localitatea Lunca de Sus, judeţul Harghita, este dat afară din lăcaşul de cult de către preotul secui Mihaly Hatos. De faţă cu mai mulţi localnici, aflaţi pe picior de plecare după ce primiseră Cuvântul Domnului, preotul îl apelează pe Lorant „ceangău avortat” şi-l ameninţă „că-l va sui pe cruce, lângă Iisus”.

Lorent Pora (stânga, la orgă) la o slujbă în aer liber în perioada în care era în graţiile preotului Mihaly Hatos  Foto: Arhiva Personală

Din acel moment, cei aproape 4.000 de locuitori ai comunei, în marea majoritate ceangăi asumaţi, au rupt orice legătură cu familia fostului cantor. Nimeni n-a avut nimic de reproşat preotului, niciun fior de apartenenţă la comunitatea jignită nu s-a simţit fluturând prin aer. Astăzi, viaţa funcţionează în continuare nestingherită în Lunca de Sus. Oamenii merg la biserică şi îi sorb în continuare cuvintele pline de tâlc ale părintelui, inclusiv ameninţările constante la adresa cantorului hulit. Cât despre partea cu „ceangău avortat” şi cuvintele desprinse parcă dintr-un film cu mafioţi credincioşi, toate bune. Oricum, toate trec odată, cu atât mai mult numele unei comunităţi şi tradiţiile acesteia.

Incidentul şi ameninţările

Izolată de reperele ­geografice ce i-au fost destinate (30 de kilometri de Miercurea Ciuc şi 60 de Comăneşti, într-o zonă muntoasă extrem de aspră), comunitatea din Lunca de Sus se ghidează în continuare după standardele morale şi de autoritate existente dintotdeauna: poliţia şi preotul satului. În aceste condiţii, orice adevăr despre cele întâmplate în comună este spus cu jumătate de gură şi senzaţia de incomplet.

Câteva fapte sunt totuşi recunoscute unanim. Frecuşurile dintre preot şi cantor au început cu puţin timp înaintea expulzării celui de-al doilea din biserică. De nicăieri, se pare, preotul Mihaly Hatos a început să-i reproşeze cantorului modul în care acesta îşi desfăşura activitatea. „Nu-ţi faci treaba cum trebuie la şcoală. Tu eşti împotriva legii, împotriva religiei, a lui Dumnezeu”, povesteşte cantorul Lorant Pora. Precum într-o veritabilă anchetă comunistă, toţi copiii şcolii au fost chemaţi să depună mărturie împotriva cantorului. Niciunul nu a avut nimic să-i reproşeze.

Apoi, pe 2 octombrie 2010, a avut loc incidentul despre care se mai vorbeşte şi astăzi în comună. Ieşit de la slujbă, preotul a lansat un discurs extins, condimentat prin repetarea excesivă a cuvântului „Bozmeg”. L-a numit pe Pora „ceangău avortat” şi l-a ameninţat direct că-l „va sui pe cruce, lângă Iisus”.

Discuţia a avut loc lângă maşina în care cantorul urma să se urce, iar unul dintre martorii prezenţi a fost tatăl cantorului, un om extrem de credincios, angajat toată viaţa în slujba bisericii din localitate. Din acel moment, spun oamenii, acesta s-ar fi izolat de restul comunităţii, abia mai fiind văzut prin comună.

Lipsa de reacţie

A-l jigni pe un ceangău în comuna Lunca de Sus este ca şi cum ai intra într-o secţie de poliţie cu tolba de înjurături plină ochi. Într-o proporţie covârşitoare, localnicii sunt ceangăi asumaţi, la fel ca şi cei din satele dimprejur: Lunca de Sus, Ghimeş şi Făget. „Pentru mine a fost un şoc, pentru că nu am mai fost niciodată jignit în acest fel. Am fost la seminarul teologic la Alba Iulia, mi-am făcut studiile şi în Ungaria, însă nimeni nu s-a comportat aşa”, spune Lorant.

Oamenii din sat au şi o teorie proprie legată de dispreţul secuilor la adresa lor. Într-o formulă prescurtată, această teorie pune renunţarea secuilor la ceangăi pe seama unui moment istoric: plecarea acestora din urmă din mijlocul vechii comunităţi, pentru a păzi graniţele Imperiului Austro-Ungar, în schimbul unor importante sume de bani şi a unor suprafeţe de pământ generoase.

Adevărată sau nu, teoria de mai sus nu pare să aibă nicio valoare astăzi, mai cu seamă în condiţiile în care niciunul dintre locuitorii din Lunca de Sus nu pare cu adevărat interesat de originile şi tradiţiile comunităţii din care provine.

Izolarea de familie

Sărbătorile au dispărut, costumele populare la fel, aşa încât jignirea preotului din localitate ar putea părea şocantă mai degrabă prin simplul fapt că le-a adus aminte oamenilor de unde provin. La început a fost ceva mai bine. În lunile imediat următoare incidentului dintre preot şi cantor, localnicii au preferat să stea deoparte, să vadă în ce direcţie vor decurge evenimentele. Primul a sosit răspunsul de la Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia, în urma plângerii depuse de familia lui Lorant. Acesta caracteriza acţiunile preotului ca fiind „determinate de un exces de zel şi de lipsa unui discernământ adecvat”. Marea lovitură a sosit însă în 23 decembrie 2010, când Protopopiatul Ciuc Superior anunţa desfacerea contractului de muncă pentru Lorant.

Din acel moment, întreaga comunitate din Lunca de Sus s-a izolat de familia incriminată. Cum cuvântul preotului este cuvânt de ­lege şi niciun adevăr nu poate exista mai presus de acesta, localnicii au rupt orice legătură cu familia cantorului, preferând să accepte jignirile la adresa comunităţii din care provin, în schimbul accesului la activitatea bisericii din Lunca de Sus. Iar întreaga poveste cu „ceangăul avortat” a rămas un simplu incident care, inevitabil, va fi uitat cândva.

„Am fost la seminarul teologic la Alba Iulia, mi-am făcut studiile şi în Ungaria, însă nimeni nu s-a comportat aşa.” Lorant Pora cantor

Imnul ceangăilor

Ceangău maghiar, ceangău maghiar,
Ce eşti tu, ceangău maghiar
Pasăre căzută din copac
Abandonată, uitată.

O, Dumnezeule, ce va alege din noi,
Din copiii noştri
Ei ne ucid limba,
Comorile de la părinţii noştri.

Te-ai oprit într-o stepă,
pe care ai numit-o acasă,
Dar eşti fără de ţară, fără de casă,
Doar în grija lui Dumnezeu.

Am auzit că Ungaria ne este alături,
Dumnezeu al nostru,
dă-i binecuvântarea ta,
Să fie alături de noi,
Să nu ne lase să dispărem.

Şi noi suntem maghiari,
Plecaţi din Asia,
Dumnezeul nostru, ajuntă-ne destinul
Şi nu-l lăsa pe ceangăul maghiar să dispară.

Ceangăii, când disputaţi, când renegaţi / Ceangăii bătrâni încearcă să-i atragă pe tineri la serbările de altădată   Foto: Mediafax

Oficial, în prezent,  în România există 1.266 de ceangăi, dintre care 307 cu limba maternă maghiară, 910 – română, 37 – ceangăiască, 3 rromă şi 9 nedeclarată. Pe de altă parte, potrivit extremiştilor maghiari, numai în Moldova ar exista undeva între 60.000 şi 250.000 de ceangăi vorbitori de limbă maghiară.

Aceeaşi situaţie de incertitudine poate fi regăsită şi în privinţa originilor cuvântului „ceangău”. Conform dicţionarelor de limbă maghiară, cuvântul provine din „csángál” şi „elcsángál” care înseamnă a hoinări, a se desprinde de ceilalţi.

„Oamenii cu clopote”

Maghiarii din Ardeal foloseau cuvântul „csángó” (ceangău) pentru denumirea ungurilor care s-au desprins din maghiarime şi trăiesc departe de ea. O altă teorie identifică originea cuvântului într-un context mult mai jignitor, cel de „corcit”, atribuit de către secui comunităţii care ar fi preferat să se rupă de ei şi să accepte românizarea.

Despre denumirea de ceangău mai există legende şi tradiţii populare. În scrisoarea semnată „Mártanas Antal – Szabófalván. 22. Noimbr. 1900″, şi trimisă lingvistului Rubinyi Mózes, un ţăran din Săbăoani, explică astfel: „Suntem numiţi ceangăi, deoarece se spune, şi vorba a rămas, că atunci când au venit strămoşii noştri pe aceste meleaguri, au venit cu tălăngi (csengö) la fiecare animal din turmă. Aveau şi ei clopote în mână, cu care, pe unde umblau sunau din clopot şi cântau din viori, trăgeau cu puştile şi erau foarte veseli, şi toată lumea care îi vedea şi îi auzea, toţi au spus că au venit şi s-au aşezat nişte oameni cu clopote (csengös /csángós), şi de atunci aşa au fost numiţi: ceangăi maghiari.”

Într-o altă legendă, culeasă la mijlocul secolului XIX în Cleja de preotul satului, Petrás Incze János, se povesteşte că strămoşii ceangăilor au făcut parte din armata regelui maghiar Szent László (Sfântul Ladislau), care a alungat păgânii din Moldova. Pentru că aveau clopote puse la cai, László a întrebat: „Ce-i cu aceşti csángatók (oameni cu clopote)?” Şi aşa le-a rămas numele.

În trecut, majoritatea catolicilor din Moldova foloseau mai rar cuvântul ceangău pentru a se defini, pentru că cei mai mulţi îşi spuneau unguri: „Întrebaţi, se zic ­Unguri (nu Ungureni, adică Români din Ardeal)” scrie Nicolae Iorga despre catolicii de lângă Roman, în cartea sa „România – cum era până la 1918”. „Ei se socotesc toţi unguri” scrie istoricul român în aceeaşi carte, despre locuitorii unor sate catolice din ţinuturile Bacău şi Tecuci.

Dispute şi controverse

Apartenenţa comunităţii ceangăilor a fost şi continuă să fie un subiect extrem de disputat. Istoricul român Anton Cosa consideră că „folosirea termenului de «ceangău» ca nume etnic nu este justificată. Trebuie să vorbim de catolicii din Moldova, şi nu de ceangăii din Moldova, întrucât aceştia nu reprezintă o minoritate etnică aparte, ci o comunitate religioasă”.

De cealaltă parte, Vilmos Tanczos, conferenţiar la Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, prezenta, în 2002, auditoriului venit la o conferinţă, o hartă împânzită cu zeci de oraşe moldoveneşti înfiinţate de soldaţii maghiari care păzeau graniţele de răsărit ale regatului Ungariei. Jaszvasar (laşiul), Balard (Bârladul), Szeretvasar (Rădăuţiul), Husz (Huşiul), Bake (Bacăul), Szucsava (Suceava) şi multe altele, toate erau, în opinia cercetătorului ungur, localităţi maghiare, înfiinţate de maghiari.

Opinia istoricilor maghiari nu este însă întotdeauna susţinută de relaţia dintre secui şi ceangăi. În special în zona de est a Ardealului, la graniţa cu Moldova, ceangăii sunt consideraţi un fel de „dezertori”, o comunitate ce a ales să se rupă de adevăratele sale origini, în schimbul unor bunuri materiale.

Ceangăii, comunitatea fără trecut şi prezent

Teama de discriminare i-a făcut să nu-şi mai recunoască etnia, iar renunţarea la costume şi tradiţiile populare i-a izolat definitiv de rădăcinile istorice. Ceangăii din zona Bacăului se consideră mai degrabă români decât maghiari. Niciuna dintre aceste două comunităţi nu le recunoaşte însă oficial apartenenţa.

„Nu suntem nici prea români, nici prea maghiari!”. Aşa răspund mulţi locuitori ai comunei Faraoani, judeţul Bacău, atunci când vine vorba despre etnia lor. Nu le este clar dacă sunt cu adevărat români şi se fâstâcesc dacă sunt întrebaţi direct „eşti maghiar?”. Evită răspunsul şi afirmă: „În acte sunt român!”. Abia după lungi insistenţe recunosc, într-un final cu jumătate de gură: „De fapt, sunt ceangău!”.  Nu-şi explică de ce le este aproape frică să rostească numele de „ceangău” şi recunosc faptul că această temere „au moştenit-o” şi că frică îi era şi tatălui, şi mamei, şi bunicilor.

Teama de a-şi recunoaşte etnia o au doar faţă de cei care nu sunt din comunitatea lor. Se mândresc, în schimb, cu costumele populare pe care le-au păstrat de la străbunici şi bunici şi nu trece nicio sărbătoare importantă din calendar fără să nu le îmbrace. Recunosc faptul că nu vorbesc fluent limba maghiară, însă o înţeleg. Între o conversaţie în limba română şi cea maghiară, o preferă pe cea română. Le creează însă un confort orice discuţie în limba ceangăiască. Cu toate acestea, nu pot explica cu exactitate de unde provine această limbă şi afirmă că este „un dialect al limbii maghiare” pe care l-au învăţat din tată-n fiu.

În acte, din maghiari, au devenit români

Adrian Solomon, primarul din Faraoani, afirmă că, la recensământul din 1900, aproape întreaga populaţie s-a declarat maghiară. Acum, puţini sunt aceia care mai recunosc acest lucru. „Acum 100 de ani, 90% din locuitorii comunei Faraoani s-a declarat maghiari. La ultimul recensământ, doar 24 de persoane au mai îndrăznit să mai susţină acest lucru. Totul s-a pierdut în timp. Azi nu are nimeni nici complexe şi nici frustrări. Însă nu mai avem trecut!”, afirmă primarul Solomon.

Chiar el recunoaşte că a avut momente în viaţă în care a avut de suferit din cauza originii sale ceangăieşti. „Eram elev la Colegiul «Vasile Alecsandri» şi profesorul de română mă ridica oră de oră în picioare şi-mi zicea: «Ia să te văd bozgore, dacă ai învăţat lecţia». Noroc de faptul că îmi plăcea Limba Română, ba chiar era una dintre materiile mele preferate. Oricum, nu îmi picau bine vorbele profesorului. Şi nu le voi uita niciodată”, adaugă edilul comunei Faraoani.

„Acum nimeni nu mai e autentic!”

Tânăra generaţie provenită din familii de ceangăi îşi cunoaşte originea doar din poveştile celor bătrâni. Nu au trăit niciodată vreo teamă, însă cunosc foarte bine întâmplările rostite de străbunii lor despre comuniştii care îi obligau pe ceangăii din judeţul Bacău să se declare în acte români.

Eduard Antal (19 ani), originar din comuna Faraoani, elev al clasei a XII-a la la unul dintre colegiile băcăuane, ştie că pe bunicul său patern l-a chemat Ion Antal Vaida, însă, zice el, comuniştii l-au obligat să renunţe la numele de «Vaida» deoarece era un nume pur ceangăiesc. „Numele «Vaida» a dispărut din acte. Acum pe toţi ne cheamă doar «Antal». Bunicul meu avea cărţi în limba maghiară şi, de frică, le-a ars. Era speriat de comunişti. Nici cărţi sfinte în limba maghiară nu mai sunt prin biserici. Bunicii mei se rugau în faţa icoanelor în limba maghiară. Acum, nimeni nu mai face aşa ceva. Suntem români, şi atât. Comuniştii ne-au schimbat istoria”, afirmă tânărul de 19 ani.

Eduard Antal nu vrea să mai participe nici în trupa de dansuri populare ceangăieşti, cu toate că tatăl său, Ion Antal, este instructor. Dacă pe vremea când era mic îi plăcea să afle despre tradiţia originii sale, azi i se pare că nimic nu mai e autentic. „Înainte îmi plăcea să văd cum arată costumele noastre populare. Azi, mă indispune să-i văd pe băieţii satului cum, la serbări sau la biserică, sunt îmbrăcaţi în port naţional ceangăiesc, însă sunt încălţaţi cu adidaşi. Nimeni nu mai respectă tradiţia străbună”, adaugă tânărul.

Îşi aminteşte în schimb poveştile rostite de bunica sa despre şezătorile ceangăieşti. Regretă că nu a prins acea perioadă când femeile se adunau pe la câte o familie şi se apucau de ţesut, cusut, brodat sau tors lână, în timp ce bărbaţii doar se uitau. „Gazda se pregătea cu gogoşi sau floricele din porumb şi vin de butuc. Bărbaţii se uitau la femei cât sunt de harnice, ba chiar le încurajau ca într-o competiţie. Apoi se alegea care este mai îndemânatică sau mai harnică”, povesteşte râzând Eduard.

Vechile nunţi ceangăieşti

Angelica Duma (40 de ani), localnică din comuna Faraoani, se simte mai mult româncă decât unguroaică.  Cu toate acestea, păstrează cu sfinţenie costumul popular ceangăiesc, primit în dar de la mama ei în 1992, cu doar câteva săptămâni înainte de nuntă. Şi acum îl mai îmbracă atunci când merge la biserică, sau la orice zi de sărbătoare creştinească. Nu ştie dacă fiicele sale, eleve în ciclul gimnazial, îl vor îmbrăca vreodată.

Angelica Duma este mândră de cămaşa primită în dar de la mama ei    Fotografii: Olimpia Filip

Povesteşte cu mândrie cum, atunci când a fost mireasă, s-a îmbrăcat în rochie albă şi voal pe cap, însă a doua zi, de „Izvar” (n.r. – sărbătoarea de după noaptea nunţii), atunci când a avut loc o petrecere doar cu rudele, a îmbrăcat costumul ceangăiesc primit în dar de la mama sa. „Costumul ăsta are toate piesele, e complet: fotă, cămaşă, borangic, bârneaţă şi bondă. Anul acesta, de Paşte, m-am îmbrăcat ultima oară cu el la biserică. Îmi place să mă îmbrac cu acest costum în zilele de sărbătoare. Mi se pare că este o ţinută deosebită. Constumul ăsta mi l-a cusut mama înainte de nuntă. Doar borangicul de pus pe cap îl am de la bunica”, povesteşte Angelica Duma.

Îşi aminteşte cum a respectat tradiţia ceangăiască şi, în ziua de Izvar, şi-a împletit un coc învelit cu un batic roşu înflorat.  Femeia rememorează cu mândrie că şi soţul său, mirele, era îmbrăcat în costum ceangăiesc. „Băieţii mai împrumută costumul de la unul la altul. Noi, fetele, avem propriile costume. Mai ales eu, eram singura fată la părinţi şi era o jignire în familie să nu am propriul meu costum. Mama a ţinut morţiş să am port autentic ceangăiesc”, adaugă femeia.

„Mă indispune să-i văd pe băieţii satului cum sunt îmbrăcaţi în port naţional ceangăiesc, însă sunt încălţaţi cu adidaşi. „ / Eduard Antal / elev din Faraoani

„Totul s-a pierdut în timp. Azi nu are nimeni nici complexe şi nici frustrări. Însă nu mai avem trecut! „ / Adrian Solomon / primarul din Faraoani, Bacău

„Bunicii mei se rugau în faţa icoanelor în limba maghiară. Acum, nimeni nu mai face aşa ceva.”
Eduard Antal / elev din Faraoani

De unde provine „ceangău”

Denumirea de „ceangăi” are origine secuiască (de la secuiescul csángani = a se corci), deci cu înţeles de „corcitură”, motiv pentru care românii romano-catolici au refuzat acest apelativ şi l-au considerat din totdeauna o ofensă. Ceangăii secui, pe de altă parte, se consideră secui.

„Ceangăii din Moldova se consideră români” / Eduard Antal a auzit de obiceiurile ceangăilor de la bunici

Subiectul „ceangăii din Moldova” a fost abordat mai întâi de către specialiştii maghiari, astfel încât, în clipa de faţă, raportul lucrărilor pe această temă tipărite de ei este net superior celor publicate de specialiştii români. Explicaţia e la îndemână: populaţia romano-catolică din această categorie s-a recunoscut dintotdeauna ca fiind românească. Atât de evidente sunt semnele acestei apartenenţe încât dialectologii, etnologii, istoricii, antropologii români nu au considerat necesar să motiveze şi să susţină un adevăr care era clamat de înşişi locuitorii în discuţie.

Ceea ce a produs şi încă produce derută este graiul mixt (româno-ceangăiesc) pe care-l utilizează o parte din aceşti vorbitori. Lipsa unor studii aplicate a făcut ca idiomul ceangăiesc (amestec de română şi maghiară) să fie considerat un dialect al limbii maghiare, sau chiar o variantă a limbii maghiare.

„Într-adevăr, dacă se ia în calcul doar componenta maghiară a graiului lor, se ajunge la concluzia, eronată, că vorbesc această limbă. Câtă vreme bilingvismul româno-ceangăiesc este exprimat, în chip logic, şi de altă componentă, cea românească, cercetătorul este obligat să conchidă că aceşti locuitori vorbesc cu egală performanţă limba română”, consideră Ioan Dănilă, conferenţiar universitar, doctor în problematica ceangăilor din Moldova.

Pentru a verifica această ipoteză,  Dănilă a chestionat vorbitori din peste 30 de localităţi din judeţele Bacău, Iaşi, Neamţ, Vrancea, Vaslui, fiind interesat de competenţa lingvistică privind folosirea limbii române. „Aceste sate figurau în evidenţele cercetătorilor maghiari ca fiind populate de vorbitori „de limbă maghiară”. În fapt, am constatat – prin înregistrări pe bandă magnetică, pe baza Chestionarului elaborat de Academia Română – că practică bilingvismul româno-ceangăiesc şi, mai mult decât atât, că refuză să se considere altceva decât români”, încheie profesorul Ioan Dănilă.

 „Oameni liniştiţi, la locul lor”

Isidor Dâscă, decanul Biserici romano-catolice din Bacău, afirmă cu tărie că între ceangăi şi români se poate pune cu precizie semnul egal. Recunoaşte că este o diferenţă mare între limba maghiară şi cea ceangăiască şi că singura diferenţă între români şi ceangăi este limba vorbită. „Oricum, în ziua de azi, numai bătrânii mai vorbesc limba ceangăiască. Tinerii nu o mai cunosc aproape deloc. Eu am fost cu un ceangău în Ungaria şi nu înţelegea nimic din ce se vorbea în jurul lui”, a afirmat decanul Bisericii romano-catolice din  Bacău. El a mai adăugat că, din punctul său de vedere, niciodată, ceangăii nu au fost discriminaţi. „De ce să fie discriminaţi? Sunt oameni liniştiţi, la locul lor şi paşnici. Biserica nu face astfel de diferenţe”, a mai adăugat preotul Dâscă.

30 comentarii »

  1. Interesant.Gratzy dupa tine noi ce suntem?Apar teorii ca sintem urmasii cumanilor stabiliti in Ardeal,sau maghiari.Greu de spus,tu ce parere ai?

    Comentariu de xyz — luni, 30 Mai 2011 @ 4:38 pm

    • Până îţi va răspunde Gratzy, am să-ţi spun eu ce suntem: CEANGĂI. Niciodată nu mi-a fost ruşine să recunosc acest fapt şi martori îmi pot fi colegii de liceu militar, de şcoală militară cât şi cei de facultate. Tot timpul m-am mândrit că sunt ceangău. Martori îmi pot fi inclusiv profesorii dar şi oştenii pe care i-am avut la cătănie.
      Dar…vreau să punctez un aspect peste care se trece foarte uşor. La ultimul recesămât din 2002 cât şi cel din 1992 trebuia să fortezi nota ca să te treci originar :ceangău. Eu am făcut-o, chiar dacă recenzora era tare contrariată. Vinovată este puterea comunistă(condusă de Iliescu) care în catalogul cu etniile recunoscute nu a vrut să treacă şi originea de ceangău, nu exista respectiva căsută unde să bifezi. Şi de aici mirarea mare că sunt puţin care apar în jalbe ca fiind originari ceangăi! Nu mai zic de recesămintele din perioada comunistă. Atunci cred că au fost şi mai duri.
      Păcat că ne pierdem originea , iar un factor care ajută ca noi să ne pierdem originea este biserica. O spun cu maximă responsabilitate. Nu mă feresc de nimeni.

      Comentariu de zulu — luni, 30 Mai 2011 @ 7:07 pm

    • Tare m-as bucura dk ți-ai scrie numele ca sa stiu cui trebuie să-i răspund🙂
      După cum îmi pui întrebarea, aparții si tu de comunitatea de care aparțin eu adik Maghiar din Moldova – Ceangău.
      Eu, dupa părinții, bunicii si străbunicii mei sunt maghiar din moldova.
      Maghiarii din moldova se împart in 3 categorii:
      I. Ceangăii din zona de nord adik din prejurul Săbăoaniului. După limba vorbită (limba maghiara veche) ei sunt cei mai vechi maghiari în moldova. Ei au rămas aici din timpul knd neamul lui Arpad era în câmpia Levidiei (moldova de azi).
      II. Ceangăii din satele cum ar fii Valea Mare (Nagypatak), Lărguța (Bogdanfalva), Sascut Sat, etc., după limba folosită si azi, ei fac parte din maghiarii din teoria cumană (nu o scriu ptr. că stii si tu din postările anterioare). Defapt din categoria asta face parte si Cleja, numai că după exodul din Madefalva (SICULICIDIUM) din a doua jumatate a sec XVII, Cleja s-a umplut de maghiarii refugiați din ardeal. Cum erau într-un număr foarte mare, au influențat limba băstinasă din Cleja. Tot asa e Somusca, F. Răcăciuni, Galbeni etc.
      III. Ceangăii din satele care au apărut după 1764 (siulicidium). Exemplu: Arini, Labnic, Pustiana, Lespezi, Ciucani etc. Ei sunt Ceangăi secui.

      Comentariu de gratzy — marți, 31 Mai 2011 @ 5:15 pm

  2. „”Ceangăii, comunitatea fără trecut şi prezent”” ….trecut avem, prezent sa zicem, dar viitorul cum crezi ca va fi???… sunt foarte curios de intrebarea asta..cum va evolua in viitor.. anul trecut am inceput liceu iar si fac ore cu domnul Ioan Danila si am un referat „datini stravechi”+cd de inregistrat… o sa merg in Cleja,satul bunicilor mei si o sa fac referatul si inregistrarea acolo… sunt mandru ca sunt ceangau.. o zi buna… si cat mai multe reportaje

    Comentariu de marin — luni, 30 Mai 2011 @ 8:04 pm

    • Când am intrat în clasa I.a din aproape 3„ de elevi doar 5-6 înțelegeam ceva pe româneste. Asta era în Somusca anul 1977. Părerea mea e că dacă generațiile de după 1947, aveau posibilitatea să învețe în limba înțeleasă de ei, noi maghiarii din moldova acum am avea o pătură intelectuală mult mai vastă. Prin asta am fii si mai buni cetățeni ai României.
      Într-adevăr noi suntem generația fără trecut. De ce??? Pentru că bunicii nostrii stiau cine sunt. Aveau încredere în ei însisi si în legendele neamului lor. Părinţii nostri au prins câte ceva din această cinste a naționalității părinților lor. Noi suntem cei care ne ascundem după deget, ne băgăm capul în nisip si nu vrem să auzim de chestiile astea. Asteptăm să ne spuna preoții (biserica), profesorii (scoala), politicienii (primaria, prefectul, etc) cine suntem. Naționalitatea nu ți-o impui tu. După căteva decenii , unii, deja au uitat de importanța istoriei neamului nostru. E mai usor sa crezi ceea ce se scrie si sa scris la ordinele comunistilor, bisericii si mai nou a naționalistilor romani.
      Copiii nostri o să fie din nou cu picioarele pe pământ. Am încredere în viitor. Foarte mulți copii învață în scoli renumite din România si nu numai. Mulți dintre ei o să pună mâna pe cărți foarte bune din biblioteci la fel de bune. Ei o să stie din nou cine sunt precum stiau si bunicii si străbunicii nostri. Eu mă lupt pentru ca adevărul din trecut să fie din nou adevăr actual peste 2-3 decenii. Noi, părinții de azi trebuie să împletim lianul istoriei de peste generațiile din trecut si cele viitoare.

      Comentariu de gratzy — marți, 31 Mai 2011 @ 5:48 pm

  3. Multumesc pt.raspuns Gratzy. Ce ne facem ca unii ne spun bozghore, iar ceilalti roman imputit.A mai fost o incercare prin anii 50 cand s-a incercat introducerea lb. maghiare si atunci oamenii au refuza studierea limbii pe motiv ca nu-i ajuta cu nimic.Sincer si eu cred ca sunt unii de etnie maghiara,d ar nu toti. Salutari tie si familiei tale, va doresc sanatate si numai bine. am auzit ca esti casatorit in Ungaria.

    Comentariu de xyz — marți, 31 Mai 2011 @ 8:02 pm

    • Şi ai făcut o estimare câţi spun bozgore şi câţi român împuţit ❓
      Cred că balanţa înclină spre cei din urmă care ne spun şi-ntr-un fel şi-n altfel . N-am să uit niciodată cât de urăt ne priveau când eram în oraş cu părinţii, pe timpuri, dar acum sunt în stare să ne pupe şi-n cur, nu fără interes, mai ales pentru euroii pe care-i produc ceangăi , deoarece sunt muncitori, întreprinzători, creativi etc!
      N-aş vrea să reiau ceea ce a spus şi Gratzy. În 72 s-a întămplat la fel. N-am să uit prima palmă din prima zi de şcoală niciodată. A fost de la învăţătorul Tătărăşanu, pentru că vorbeam ceangăieşte. După care a priceput şi el că nu ştiam altă limbă. În timp i-am reproşat acest fapt şi chiar după decembrie 89. Probabil a fost un calvar pentru dascăli să ne înveţe. Inclusiv în liceu am avut probleme la vorbire şi scriere. La admitere tin minte am luat 10 la mate şi 4 la română, dar la final de liceu colegii au văzut diferenţa. Eu mi-am perfecţionat limba română datorită lecturii, iar mulţi dintre ei au rămas pe acelaşi palier cu acelaşi bagaj de vorbire. Hai că m-am lăudat destul !

      ps Vezi că ţi-am editat comentul . Mă zgărie n înainte de p … şi nu numai . Sper să nu te superi.

      Comentariu de zulu — marți, 31 Mai 2011 @ 8:28 pm

    • Scolile maghiare din moldova anilor 1950 trebuie examinat prin sinteza politică a vremurilor de atunci. În procesul de asimilarea ceangăilor pornit pe la sfârsitul sec XIX, o mică pauză a fost deceniul cincizeci din sec trecut. Politica României de atunci se făcea după îndrumările marelui Stalin. El scrisese tezele de bază în politica minorităților din URSS, si cum noi eram un stat satelit al URSS se înțelege si direcția politicii românesti. După moartea lui Stalin, 1953, Romănia imediat si-a schimbat atitudunea față de minoritățile naționale. Atitudine care ține si în ziua de azi, mai mult sau mai puțin drastic.
      Căteva repere:
      I. Scoala maghiara din Cleja se înființează în tomna 1947. Din totalul de 413 copiii sunt înscrisi în scoala maghiară 400. Deci aproape 100%. Guvernul Groza a înțeles că maghiarii din moldova nu se pot ridica din mizerie fără scoli în limba maternă (nu numai ceangőii ci toate minoritățile din România). Scoala maghiară din Cleja a fost desființată în 1955. Preotul de atunci, împreună cu doi milițieni înarmați, mergea la fiecare familie si cerea în scris declarațiile de retragere a invățământului în limba maternă(preotul care era în Cleja în 2002 aceeasi atitudine a avut – împreună cu primarul si poliția – față de părinții care au cerut în scris predarea limbii materne pentru copii lor) . Cu toate că legea permite nici în ziua de azi nu e usor să ceri predarea limbii materne.
      II. La sf sec XIX statisticile vremii sunau asa: locuitorii din Cleja sunt 94,1% maghiari, 3,6% jidani, 2,0% români, 0,3% armeni. Sunt 606 case, întreținători de familie 605 (toate familiile trăiau în case proprii), 95% trăiesc din agricultură si 90% plătesc impozite. Cetățeni cu studii erau puțin peste 1% (în schimb erau 7 cârciumi). Putem spune că maghiarii din Cleja erau catolici, înseamnă că 94% catolici erau în Cleja. În recensământul din 1930 în Cleja erau doar 3 maghiari si 4 vorbitori de limba maghiară, catolici români 94%. DECIDEȚI SI VOI CUM SE POATE ASA CEVA. În 30-40 de ani au dispărut maghiarii din Cleja si satul a fost umplut cu români🙂. Frumos, nu!??? Datele le-am luat din Marele Dicționar Geografic.

      Comentariu de gratzy — miercuri, 1 Iunie 2011 @ 12:25 pm

  4. cred ca suntetzi si voi pe jar din cauza la Székély iroda Bruxelben. Cititzi aici ceva bun http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/de-ce-i-e-frica-romaniei-de-tinutul-secuiesc-227126.html

    Comentariu de gratzy — joi, 2 Iunie 2011 @ 5:14 pm

    • Gratzy,
      Mioriticului când îi ghiorăie maţele se victimizează şi mai mult, chiar exagerează. Vede peste tot potenţiali duşmani. Şi nu de ieri de azi. De parcă ar fi vinovat ungurul sau bulgarul ori neamţul că el e putoare.
      Nota de încheiere a articolului pune un punct pe i, pentru cei care vor să priceapă :
      „Sensibilitatea liderilor români faţă de ideile secuilor, care vor să aducă mai mulţi bani în Harghita şi Covasna, judeţe neglijate ani de zile de administraţia de la Bucureşti, scoate la iveală faptul că elita politică de la Bucureşti rămâne prizoniera unor stereotipuri şi prejudecăţi depăşite din punct de vedere istoric. Din afară, reactivitatea exagerată a politicienilor români faţă de pericole latente poate fi interpretată ca nesiguranţă: un stat mare, parte din UE şi NATO, înspăimântat de vecinul cu istorie imperială.”

      Comentariu de zulu — joi, 2 Iunie 2011 @ 7:24 pm

  5. Ma a „Nemzeti összetartozás napja” van, ezért mi is (csángók) buszkék legyünk, hogy e nemzet része vagyunk.
    Astăzi este „Ziua unitatii nationale” – cred ca este momentul ca si noi (ceangăii) să fie mândri că suntem parte a acestei naţiuni.

    Comentariu de Paul — sâmbătă, 4 Iunie 2011 @ 9:12 pm

  6. vizionare placuta🙂

    Comentariu de gratzy — miercuri, 22 Iunie 2011 @ 2:29 pm

  7. Comentariu de Paul — joi, 21 Iulie 2011 @ 1:14 pm

  8. Dupa cum stitzi de ieri a inceput recensamantul populatziei. NU UITATZI!!!!!Avetzi grija ca recenzorii sa nu foloseasca creion ptr scris. Daca observatzi asa ceva nu raspundetzi pana nu scoate pixul de scris. LA ETNIE SCRIETZI CODUL 11 (eventual 41).
    „La intrebarea – Carei etnii considera persoana ca-i apartine – punctul 12 din G-capitolul gospodarie, lista 2 din formularul LGP, respectiv punctul 21 din P-capitol persoane, recenzorul este obligat sa inscrie in spatiul rezervat, etnia declarata de persoana recenzata, FARA A FACE niciun fel de interpretari sau asimilari de denumire

    Comentariu de gratzy — vineri, 21 Octombrie 2011 @ 3:50 pm

  9. Ca etnie apare si ceangau dar la limba materna este numai limba maghiara. In niciun caz sa nu scrietzi optziunea de „alta limba materna”. PENTRU LIMBA MATERNA CODUL ESTE 11.
    Care este limba materna a persoanei „punctul 22 din formularul LGP P-capitol persoane, recenzorul scrie in spatiul rezervat, limba materna declarata de persoana recenzata, FARA A FACE niciun fel de interpretari sau asimilari de denumire

    Comentariu de gratzy — vineri, 21 Octombrie 2011 @ 3:51 pm

  10. in cazul in care observatzi nereguli in timpul recensamantului, numai completatzi nimic si sunatzi la nr verde de telefon: 0800802009

    Comentariu de gratzy — vineri, 21 Octombrie 2011 @ 3:51 pm

  11. Sa nu ne spuna nimeni cine suntem ptr ca am mostenit dela strabunii nostrii istoria noastra de sute de ani. Sa nu fim noi cei care dam cu piciorul in mandria de a fii MAGHIAR DIN MOLDOVA/MOLDVAI MAGYAR

    Comentariu de gratzy — vineri, 21 Octombrie 2011 @ 3:52 pm

  12. http://kuruc.info/r/34/88340/

    Româno-Catolic = Struțo-Camila inventata de unii

    Comentariu de Klezsei — marți, 22 Noiembrie 2011 @ 10:02 pm

  13. Trebuie sa te corectez.Se scrie si se spune Romano-catolica.Acest lucru vine de la conducerea le la Roma.,Si tu esti romano-catolic,toti catolicii din ungaria sunt romano-catolici.Mintea ta este struto-camila,nu vezi decat ce vrei tu,Nu esti cumva feciorul lui Duma a. din Cleja?Va mai spuneti ca sunteti intelectuali,halal de voi,

    Comentariu de xyz — miercuri, 23 Noiembrie 2011 @ 5:32 pm

  14. XYZ…Daca ai fi urmarit materialul video de mai sus ( http://kuruc.info/r/34/88340/ ) inainte sa comentezi…ai fi inteles la ce am scris acel comentariu :)))
    Oricum nu ma supar. Aceasta „ceata de prostie” a fost improscata intre babele din Moldova ani la randul. Te rog sa te uiti la materialul video de la linkul respectiv. O seara placuta in continuare asa ca consateni din Klézse :)))

    Comentariu de Klezsei — miercuri, 23 Noiembrie 2011 @ 9:02 pm

  15. in orice caz, urbanizarea si colectivizarea au dus la disparitia multor obiceiuri . din cate am inteles de la mama mea, bunicii mei, ceangai din cleja, aveau o multime de obiceiuri care au disparut total in urma colectivizarii. mama spune ca, chiar si retetele culinare ceangaiesti au cam disparut.asa ca… pe cine sa dam vina?????!!!!!…..

    Comentariu de tereza — vineri, 25 Noiembrie 2011 @ 2:52 pm

    • Nu urbanizarea si nici coletivizarea nu a dus la disparitia traditilor si obiceuirilor , ci democratia anilor 90 a dus la pierdera traditilor, sunt nascuta in 1964 in Cleja si tin minte ce traditie frumoase erau de sarbatorile de iarna si primavara , copii incepeau sa invete cantecele de craciuni imediat dupa terminarea strangeri recoltei , gospodinile incepeau curatenia generala, inainte cu o saptamana incepea pregatirile pentru marea sarbatoare , facutul colacilor, a cozonacilor a dulciurilor pentru craciun , ulitile satului rasunau de cantecele copilor , era ceva fantastisc, simteai craciunul prin toti pori il respirai in aer , intensitatea sarbatorilor nu le-am mai trait dupa 90 , acum vezi si auzi putin copii in serile de craciun cantand si colindand pe la case , am amintiri extraordinare de frumoase din copilarie, clipe de neuitat, obiceiuri extraordinar de frumoase de nunti incepand cu impetitul miresi , pregatirile de nunta , miresele purtau costum national pe toata perioada stigatului in biserica , nunta se facea atat la mireasa cat si la mire , incepea nunta de joi si se termina martea, astazi se face la camin, e mai comod e mai modern, azi nu mai lasam copii la colindat si cantat , nu mai avem nevoie de vornicei sa cheme nuntasi , trimitemi invitati cu confirmare, nu mai facem sarmale, facem spaghete , ca deh venim din italia , nu mai facem cozonaci , cumparam panetone din hipermachet si ne intrebam UNDE SUNT FRUMOASELE NOASTRE DATINI OBICEIURI LASATE DE STRAMOSI NOSTRI? cine le-a distrus? este simplu raspuns , noi comunitatea , ne-am facut comozi si am inprumutat obiceiuri care nu apartin comunitati. Si ias ruga pe toti care imi citesc comentariu sa imi raspunda ce are in comun portul nostru popular catrinta , fota , ia si tot ce apartine de port cu portul maghiar , eu nu vad absolut nimic in comul , VOI VEDETI?

      Comentariu de Cristina — sâmbătă, 26 Noiembrie 2011 @ 11:29 pm

      • Hai să-mi dau şi eu cu părerea.
        Catrinţa , fota şi alte accesorii ale costumului popular prezent nu au nimic de a face cu portul străbunicilor noştri de odinioară. Diferenţa este zdrobitoare. Fiind amândoi cam de aceiaşi vărstă este imposibil să nu posezi fotografi de album ale părinţilor tăi, ale bunicilor tăi, pe care dacă le analizezi, rezultă cu totul şi cu torul altă ţinută. Sigur, cea actuală este îmbogăţită mult, floral, cu motive moldoveneşti …şi ca o poveste: prin anii 1974 mergeam la fermă la Orbeni şi îmi aduc aminte atunci ce coseau fetele şi … care mai de care venea cu o idee nouă, cu un motiv floral nou, toate de împrumut şi văzute la fel şi fel de iarmoaroace. La fel se întămpla când prin sat trecea căte un ansamblu de dansatori. Automat erau peluate acele motive din costume.
        Sigur , la vremea aia nu dădeam importanţă acestor influenţe, dar amu le simt ca pe o dezmoştenire de tradiţie. Unele chestiuni au fost plănuite inclusiv de autorităţile statului din perioada respectivă…trebuia să fim ţinuţi în frău şi au reuşit, inclusiv cu concursul unor localnici.
        Deci, dacă facem comparaţie cu garnitura de porturi populare de dinainte de război cât şi după, aproape de anii 70, există foarte multe asemănări. Ce a urmat după, a fost ca o enclavizare cu motive romăneşti.
        Indiferent cât mi-aţi spune că n-am nimic în comun cu limba maghiară nu vă cred şi nu vă înţeleg: până la vărsta de 6 ani n-am ştiut o boabă româneşte şi voi îmi spuneţi că ursul are coadă😉. Şi faptul că suntem catolici li se datorează lor şi marelui Istvan, care în anul 1000 s-a legat cu Roma, iar noi ca popor de cumani ne-am alăturat acestei cete după anii 1200.

        Comentariu de zulu — Duminică, 27 Noiembrie 2011 @ 5:18 pm

  16. Sant foarte multi care gandesc ca tine Cristina.Portul popular despre care spui tu,este port popular specific moldovenesc,obiceiurile la fel.In privinta limbii vorbite putem spune foarte multe ,orice numai maghiara nu este.Un exemplu ori unde te duci nu poti sa te intelegi cu un maghiar din cauza ca ,cuvintele pe care le pronunti au intelesuri diferite.Numai prin cuvantul ceangau{pers. care stalceste,nu vorbeste corect}lb. maghiara,ungurul confirma ca nu suntem maghiari.Dupa 90 pentru bani si avantaje materiale uni vor sa ne faca maghiari. ,degeaba nu o sa reuseasca niciodata Ai dreptate obiceiurile au cam disparut,o vina o au si autoritatile din cauza ca nu fac nimic in aceasta privinta,dar cea mai mare vina o avem noi parintii,ca din cauza comaditatii nu mai vrem sa respectam obiceiurile vechi.

    Comentariu de xyz — Duminică, 27 Noiembrie 2011 @ 7:55 am

    • Nimiceanu
      Ce este aşa greu❓ Aşa cum noi ne-am lăsat copleşti cu motive şi limba moldovenilor (îmi este silă de cei pe care îi aud vorbind moldoveneşte , mă refer la consăteni ) , la fel fac comunitarii noştri: cei din Anglia s-au luat de brăcinari cu Shakespeare, macaronarii au deprins limba gondolierilor, iar spaniolii noştri se cred mai tari ca lusitanii .

      Comentariu de zulu — Duminică, 27 Noiembrie 2011 @ 5:26 pm

  17. Cristina: Te-ai uitat un pic la ce culori folosesc oamenii din Cleja in motivele traditionale. Numai un mic exemplu, portul din Cleja difera de portul ceangailor din Pustina Arini Luizi lespezi etc. dar per total motivele sunt identice…Dar de asemenea portul nostru difera foarte foarte mult de portul Romanilor din satele din Moldova. Numai schimbarea moderna dupa care am imprumutat motivele florale ale romanilor…uitete un pic la camesile mai vechi, nu pre ai sa vezi flori, motive romanesti si culori strigatoare…Aceasta schimbare a venit numai dupa 1920
    La fel si tesaturile, sculptuile. Gandestete ca in Cleja erau unguri care traiau aci din 1600 care au imprumutat mult mai devreme portul regiunii si exista unhuri (secuisi husiti) care au venit dupa 1764 (SICULICIDIUM- http://ro.wikipedia.org/wiki/Masacrul_de_la_Siculeni ) care mult mai tarziu au imprumutat portul traditional al locului. Un exemplu clasic gasesti in revista de duminica din 1900 …vezi linkul de mai jos unde exte un articol despre ceangai si situatia lor de atunci (http://epa.oszk.hu/00000/00030/02438/pdf/02438.pdf ). Poza dascalului din Cleja cu sotia lui arata clar acea situatie. De asemenea si poza cuplului din Sabaoani care au un port si mai romanesc deoarece ei sunt cei mai vechi unguri din Moldova , iar dialectul maghiar vorbit de ei, este destul de greu de inteles si pentru noi cei din Celja.

    Comentariu de Klézsei — Duminică, 27 Noiembrie 2011 @ 2:10 pm

  18. Cat despre Panetone, obiceiuri, si toate celalate – Globalizarea face acum ceea ce ani la randul (poate sute de ani) au facut institutiile statului, biserica si toti cei care au vrut sa devenim romani cu orice pret, sau pur si simplu sa ne asimilam, sa ne pierdem obiceiurile, limba, cultura starbunilor. Si nu vreau sa spun ca ma bucur de acest lucru, dar pe deoparte lumea fara valori, liberalismul, ideologia banului ii distruge si pe ei in final…si astfel lumea nu o sa poata sa fie prostita. Deci Marele Creator nu doarme🙂 si nu bate cu bata.
    Sti cum se zice fiecare proces intens generaza si un proces invers cand nu mai poate fi sustinut sau nu se bazeaza pe valori reale. Un exemplu clasic: Urbanismul intens a generat dezurbanizare (lumea sa intors la sate cand nu mai avea avantaje si din ce trai).
    O sa vedem ce se va intampla peste 10-20 de ani cu totii capsunarii si stranierii…Daca cineva vrea sa ramana in Klézse si acum se afla inainte alegerii unei meserii de viitor in comuna noastra il sfatuiesc sa devina psiholog sau psihiatru.

    Comentariu de Klézsei — Duminică, 27 Noiembrie 2011 @ 2:24 pm

    • dragii mei ceangai, eu sunt moldovean, vlah, roman…vorbesc o limba asemanatoare cu latina vulgaris adica romana, nu sunt mai destept sau mai prost ca altii din acest motiv, ceea ce este clar este faptul ca ceangaii sunt numai in Moldova, de ce oare?pentru ca noi oamenii de rand, ii consideram oameni de omenie nu popor pribeag sau hoinar…dar de ce s-or fi aciuat stramosii vostri langa noi? pentru ca eram rai?, salbatici,…sau pentru ca s-au simtit in siguranta,(nu prea au fost razboaie sau rascoale intre moldoveni si ceangai…in afara de cele pentru fete:)!!!. Nu uitati ca la venirea ungurilor , secuii s-au dus inaintea lor si li s-au inchhinat iar ungurii au luat copii, sefilor, ca garantie si i-au pus sa lupte inaintea oastei maghiare(ca sa extermine barbatii.),…i-au impartit in doua: oparte la granita cu triburile germane din zona Austriei, iar alta parte sa-i apere de tatari , i-au trimIs printre vlahi….cei care au fost printre vlahi mai sunt si acum (iar azi sefii lor ,pentru bani,vand din nou popourul lor, ungurilor, fara a-si cauta forta in propria lor radacina, anterioara ungurilor )Partea secuilor ramasa printre maghiari nu mai exista… au fost nimicita in razboaie si asimilata. Mai intai, decat sa va uniti cu ungurii, mai bine va uniti intre voi , va cercetati istoria, adn-ul etc, va afirmati cultural, iar la urma va intreba-ti de ce moldovenii in perioada lor de glorie… cind se bateau cu turcii cind erau hatmani ai cazacilor cind ii bateau pe unguri si le luau cetati in Ardeal …de ce nu i-au exterminat pe ceangai…. poate ca eram asemanatori…s-au ne simpatizam reciproc! He he he! Fratilor ,,cine se aseamana se aduna”(proverb moldovenesc).

      Comentariu de dorel — marți, 7 Ianuarie 2014 @ 9:11 pm

  19. In post (articolul de blog) au fost puse doua articole diferite. Unul arata cum au deveni ceangaii romani, altul spune ca s-au considerat intotdeauna romani. Era bine daca autorul blogului specifica ca sunt doua articole diferite si dadea si sursa,

    Comentariu de olahus — vineri, 29 Iunie 2012 @ 1:41 pm

  20. Ctrl C –Ctrl V http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=cxPhevceZxk

    Comentariu de Ctrl C -V — miercuri, 20 Martie 2013 @ 11:29 am


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

%d blogeri au apreciat asta: